Pedeapsa dură pe care o resimt când mă gândesc la tine

Pe masura ce stralucirea lunilor patrunde in incapere,mintea mea este mistuita de ganduri despre tine.Un indemn malign ma cuprinde,obligandu-ma sa ma angajez intr-o forma severa de placere autoprovocata.Fiecare lovitura,impinsa de un dor pervers de prezenta ta,este un mesaj direct pentru tine,un testament al potentei conexiunii noastre.Acest act de autopedeapsa nu este doar fizic,ci si mental.La fiecare impingere,nu ma bucur doar pe mine,ci imi torturez si mintea cu ganduri despre voi.Miscarea ritmica devine un dans al dezgustului de sine si dorintei,un testament a puterii dinamicii noastre rasucite.Camera rasuna cu respiratiile mele greoaie si sunetul alunecos al pielii de piele.Ma pierd in aceasta lume a extazului autoprovocate,tot pentru tine.Acesta este modul meu de a te anunta,in termenii cei mai expliciti,ca iti ocupi un loc semnificativ in psihicul meu.Si sper,intr-un fel sucit,sa iti raspunzi sentimentul reciproc.